vineri, 10 decembrie 2010

Sunt in varful muntelui, la Predeal

La o intalnire cu niste ziaristi, ongisti, punem tara la cale.
Pana am ajuns in acest varf de munte, a fost o adevarata peripetie. Pana la vale, la vreo 5 km mai spre oras, am urcat cu Paraschiva mea, careia i-am luat incaltari de iarna. Fara acestea, nu cred ca ajungeam la locul de intalnire cu giipul 4x4 care ne-a luat si ne-a dus in varful muntelui.
Peisajul e superb: aveti o mostra in stanga.
Cainii sunt d'aia adevarati: ciobanesti mioritici. Ca sa scap viu si intreg de o gasca de vreo 8 astfel de exemplare, care veneau spre mine in galop, le-am dat punga mea cu banane. Bai, ciobanestii mioritici de la Predeal au maniere, sunt stilati, mananca doar fructe exotice. Legat de acest episod, in care acei caini veneau in goana spre mine, m-am gandit la o ochelarista care, desi a crescut la tara, ii este frica crunt de caini.
Daca era cu mine, cred ca facea pe ea, instant.
Dupa cum vedeti in poza 2, am ajuns intreg.
Acum ninge iar. Parca sunt in gluma aia cu romanul in Canada. Sper ca duminica sa pot pleca de aici, sa nu raman sechestrat aici.
tinem legatura

2 comentarii:

  1. E intr-adevar supeeerb peisajul!:)
    In ceea ce priveste frica de caini a ochelaristei, ei bine, exista explicatii:D...a crescut ea la tara, dar pe acolo nu erau caini vagabonzi si periculosi ca la oras:P...apoi trebuie avut in vedere faptul ca in minunatul Bucuresti a fost atacata de o haita de 7 caini de-a dreptul fiorosi:D...dupa asa o intamplare nu iti revii prea usor...de aceea sufera ea, saracuta, de fobie de caini:p
    Ciumidau tu, murro drago!
    Alu

    RăspundețiȘtergere